Gauri negre

          O gaura neagra este un loc din spaţiu in care campul gravitaţional este atat de puternic incat nimic nu poate scapa dupa ce a trecut de orizontul evenimentului. Radiaţia electromagnetica (lumina de ex.) nu poate scapa dintr-o gaura neagra, asa incat interiorul unei gauri negre nu este vizibil, de aici provenind si numele.
          Cand o stea masiva isi inceteaza viaţa, straturile ei exterioare „explodeaza" si se imprastie in spaţiu, dand nastere unei supernove, in timp ce interiorul se prabuseste in el insusi, provocand apariţia unei asa-numite „gauri negre".
          Numele provine de la faptul ca, dupa teoria lui Einstein, acest miez extrem de dens emite un camp gravitaţional atat de mare incat nici macar lumina nu mai poate scapa din el si, prin urmare, tot ceea ce putem vedea este o pata neagra.
          Masuratori recente pun la indoiala aceste teorii si emit o alta, numita „teoria singularitaţilor", care pretinde ca nu toate gaurile negre sunt plasate in centrul unei galaxii, existand si unele izolate, care formeaza un sistem binar impreuna cu o stea.
           O gaura neagra impreuna cu o stea ... Gaurile negre formate conform teoriei clasice nu puteau atinge mase mai mari decat cea echivalenta cu masa a zece sori condensaţi. Mulţi astronomi au facut calcule sofisticate si au demonstrat ca, dupa formulele lui Einstein, exista o limita superioara a masei pe care o poate atinge o gaura neagra.
          Teoria spune ca, peste aceasta cifra, stelele care genereaza gaurile negre nu sunt stabile. in centrul galaxiilor insa pot exista gauri negre mult mai dense, care ar putea avea mase de milioane de ori mai mari decat cea a Soarelui, dar in acest caz, spun astronomii, explozia gaurii negre este impiedicata si contrabalansata de imensa masa a galaxiei propriu-zise. Altfel, intr-un oarecare punct din spaţiu (deci nu in centrul unei galaxii), calculele spun ca gaura neagra nu poate fi mai densa decat zece sori la un loc.