Pluto

           Pluto, intalnita si sub numele de Pluton in limba romana, este o planeta pitica din Sistemul Solar (si este a doua planeta pitica, dupa marime, dupa Eris). Pana de curand ea a fost considerata a noua planeta a Sistemului Solar in ordinea departarii (si a descoperirii sale) de la Soare si a fost descoperita in 1929 de catre astronomul american Clyde William Tombaugh.
           Pluto se roteste in jurul Soarelui in 247,8 ani pamantesti pe o orbita cu raza medie de 5,91 miliarde km (39,3 u.a.). Orbita planetei pitice este foarte excentrica (0,248), astfel incat uneori Pluto ajunge intr-o pozitie mai apropiata de Soare decat Neptun, a opta planeta a Sistemului Solar. Pluto are orbita inclinata cu 17^o 12' fata de planul eclipticii, care este un alt lucru iesit din comun. Diametrul acestei planete pitice este de 2390 km reprezentand doar 18,74% din cel al Terrei. inclinarea planului de rotatie al planetei este de 57^o24', densitatea lui Pluto este 1800 kg/m3, iar perioada de rotatie este de 6 zile 10 h, desfasurandu-se in sens invers celei a Pamantului (de la est la vest).
           Desi Pluto a fost descoperit in 1930, putinele informatii despre indepartata planeta au intarziat o intelegere realista asupra insusirilor sale. Unicitatea orbitei lui Pluto, relatiile rotationale cu satelitul sau, axa de rotatie si variatiile de lumina ii confera o anumita aparenta. Pluto este de obicei mai departe de Soare decat oricare din cele opt planete ale Sistemului Solar. Datorita excentricitatii orbitei, este mai aproape decat Neptun timp de 20 de ani din cei 249, cat dureaza miscarea sa de revolutie.
           Pana azi, au fost identificati trei sateliti ai planetei Pluto. Charon, prima data mentionat in 1978, de catre astronomul James Christy, si alti doi sateliti Nix si Hydra - desemnati initial prin numele de cod S/2005 P 1 si S/2005 P 2, considerabil mai mici, descoperiti in 2005.